Hotel Palace
- Inaugurat în anul 1914, stil eclectic, curent La Belle Epoque, arhitect – Edgar de Goue
- Strada Remus Opreanu 5-7, Constanța
Palace a fost hotelul împătimiților de jocuri de noroc. Încă de la începuturile sale, hotelul a fost construit special pentru jucătorii de la Cazinoul de pe faleza constănțeană, la început de secol al XX-lea.
În iulie 1914, la Constanța se inaugura unul dintre cele mai luxoase hoteluri ale bătrânului oraș. Europa intra în război, iar Constanța își dezvolta infrastructura jocurilor de noroc, prin inaugurarea Hotelului Palace, ca o anexă a Cazinoului proaspăt inaugurat în anul 1910.
Trainica clădire din Peninsulă, așezată pe faleza înaltă, a aparținut baronului Edgar de Marcay, cel ce, în anul 1912, concesionase de la Primăria Constanța și serviciile Cazinoului. Contractul cu administrația locală îl obliga pe bogatul baron să construiască Hotelul Palace pentru a deservi excentricii jucători de la Cazino.
În aceeași perioadă, același baron de Marcay, acționar și la Cazinoul din Monte Carlo, aducea industria jocurilor de noroc și în zona de munte dominată de Castelul Peleș, acolo unde construia, în aceeași strânsă legătură ca și la Constanța, Cazinoul din Sinaia și Hotelul Palace.
Palace-ul de la Constanța, construit după planurile arhitectului francez Edgar de Goue, cel ce a adus tușele Rivierei Franceze în stilul eclectic al clădirii, nu a apucat să se bucure prea mult timp de turiștii săi bogați, împătimiți ai jocurilor de noroc. Este interesant că nu întâlnim, în decorul arhitectural, nicio tuşă impresionantă din curentul Art Nouveau, dominant în multe dintre clădirile hoteliere şi de lux ale Constanţei. Interiorul şi, mai ales, feroneria, sunt mai degrabă repere ale extrem de extravagantului curent le belle epoque, clădirea fiind, pur şi simplu, o copie franceză mai mult decât oricare alta de la malul Mării Negre.
Clădirea a fost concepută pe faleza înaltă, cu o scară monumentală care cobora drept în apele mării.
Doar doi ani de la deschiderea hotelului au trecut până când germanii au rechiziționat clădirea, la fel cum au făcut cu întregul oraș, în luna august a anului 1916, atunci când feldmareșalul Mackensen reușea să cucerească Dobrogea. Un spital pentru răniţi, împreună cu birouri administrative şi spaţii de depozitare au reprezentat destinaţia hotelului „Palace” în „sezoanele estivale” din 1917 şi 1918.
Confortul și luxul de la Palace se regăseau în toate: mobilierul de interior, serviciile ireproșabile, liftul ce ducea clienții spre etajele superioare, o invenție modernă ce o regăseai doar în puține din hotelurile Bucureștilor la acea vreme.
Când avocatul Toma Boată a cumpărat hotelul „Palace”, în mai 1928, nu avea de unde să ştie că, odată cu plecarea francezilor de la Societatea Marilor Stabilimente din acţionariat, s-a cam dus şi norocul pentru preţiosul stabiliment de lux. A venit criza economică şi numărul oaspeţilor s-a micşorat. Apoi, din 1935, Mamaia a început să atragă serios clientela simandicoasă a Bucureştilor, care înainte sosea negreşit la Constanţa.
Războiul Mondial, izbucnit în 1939, a adus pierderi imense industriei turistice constănţene iar „Palace” nu a fost ferit de probleme financiare. În vara anului 1941, bombele sovietice au căzut deasupra oraşului iar turismul la mare era deja în suferinţă.
Clădirea a fost rechiziţionată de comandamentul militar german, în toamna anului 1941. Camerele de hotel au fost transformate în birouri şi spaţii administrative iar saloanele de la parter în săli de şedinţe şi de audienţe. Această situaţie a durat până în vara anului 1944 când, după 23 august, Armata Roşie a ocupat Dobrogea. În hotelul „Palace” s-au instalat ofiţerii Kremlinului, care au decis să afişeze, la intrare, imense steaguri roşii. Când au părăsit definitiv Constanţa, în 1956, din hotelul „Palace” rămăseseră doar pereţii. Mobilierul, obiectele de artă, vesela, bună parte din infrastructura clădirii au fost, pe rând, înscrise drept „despăgubiri de război” şi transportate în URSS. Autorităţile de partid şi locale române au primit, prin proces verbal, o clădire goală, fără nici un fel de utilităţi.
Drept urmare, organizaţia locală a Partidului Muncitoresc Român a decis, un an mai târziu, în 1957, transformarea clădirii în cămin pentru lucrătorii agricoli veniţi în Dobrogea pentru muncile sezoniere, în sprijinul procesului de cooperativizare.
Cum cooperativizarea Dobrogei luase sfârşit, aceleaşi autorităţi locale de partid şi de stat au schimbat destinaţia „Palace”-ului, în 1964, în cămin de nefamilişti, pentru muncitorii constructori şi de pe noile platforme industriale şi portuare.
Ideea lui Nicolae Ceauşescu de a redeschide litoralul românesc, din a doua jumătate a anilor 1960, a fost salvarea de la distrugere. Din 1972, „Palace” a redevenit hotel, după ample lucrări de restaurare şi renovare.
După 1990, „Palace” a decăzut odată cu întreaga Constanţă veche. Astăzi, imobilul este închis, scos din circuitul turistic și pus la vânzare.
