Biserica bulgară „Sfântul Nicolae”

Stare generală foarte bună.
  • Monument istoric A; cod LMI CT-II-m-A-02841;
  • Biserica a fost construită între anii 1898-1907;
  • Este situată în centrul vechi al Constanței, pe Strada Maior Gheorghe Șonțu, nr. 7.

Biserica păstrează liniile arhitectonice ale stilului românesc, cu inscripții chirilice, și pictură în frescă. De pictură s-au ocupat Ioanid Bătrânul, Mihail Fordea şi Florin Vlad din Bucureşti. Comunitatea bulgară din Constanța a depus lungi și anevoioase eforturi pentru a putea ridica o biserică în vechiul cartier bulgăresc al orașului. Inițiativa a plecat de la liderul comunității, Ivanciu Hagi Stoian, care i-a convins pe cei mai înstăriți și nu numai, să cumpere un teren în cartierul bulgăresc, unde oricum transformaseră un depozit în loc de rugăciune. 

De acum au început demersurile la Primăria Constanța, care nu s-a opus, la ministrul Cultelor, Take Ionescu, care a promis sprijinul, dare care a sugerat, în 1895, că aprobările trebuie să vină de la Episcopia Dunării de Jos, cu sediul la Galați. Au plecat delegații la București, la Sofia unde s-au întâlnit cu deputați și chiar cu prințul Ferdinand, s-au gândit să apeleze chiar la țarul rus Nicolae al II-lea. Rezultatul insistențelor s-a văzut în 1898, în octombrie, când primarul Constanței, Eugen Schina, a dat autorizația de construire pentru o biserică a comunității de bulgari, cu hramul „Sfântul Nicolae”, pe strada Maior Gh. Șonțu. 

Construcția a durat aproape un deceniu, iar în 1907 a fost sfințită. Au urmat perioade și perioade pentru istoria bisericii. În timpul ocupației bulgare din Primul Război Mondial, 1916-1918, biserica a fost ferită de distrugeri și jaf, așa cum se întâmpla împrejur. Tratatul de la Craiova, din 7 septembrie 1940, între România și Bulgaria privind județele Durostor și Caliacra, cuprindea și prevederi privind un schimb de populație, iar bulgarii din Constanța au plecat. 

Biserica bulgară a rămas fără enoriași. În anul următor, 1941, bombardamentele sovietice au afectat catedrala episcopală din oraș, iar micuța biserică „Sfântul Nicolae” a funcționat câțiva ani pe postul de catedrală. Aceeași biserică a bulgarilor a mai fost refugiu și loc de rugăciune și pentru un mic grup de germani dobrogeni lutherani, vreme de un sfert de secol, între 1961-1987, timp în care slujbele ortodoxe se țineau numai cu ocazia hramului, de 6 decembrie. Abia în 1987, biserica a revenit credincioșilor ortodocși.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.