Biserica greacă „Schimbarea la față” (Metamorphosis)
- Monument istoric A; cod LMI CT-II-m-A-02826;
- Biserica a fost construită între anii 1862-1867, după planurile arhitectului Ioannis Teoharidi.
- Este situată în centrul vechi al Constanței, pe Strada Mircea cel Bătrân, nr. 36.
Lăcașul de cult a fost construit într-un stil grecesc clasic, dar cu dimensiuni reduse, cu o înălțime de doar 10 m, lungime de 25 m și lățime de 12,5 m. În forma inițială, Biserica nu era prevăzută cu turle, turnul clopotniță actual, de pe latura dreaptă a clădirii, fiind adăugat abia în 1947 și având o semicupolă sprijinită pe coloane scurte. Pentru ridicarea Bisericii s-a utilizat cărămidă și piatră naturală. Stâlpii de susținere de la interior sunt lucrați din lemn de cedru, iar podeaua este acoperită cu marmură adusă din Grecia. Fierul forjat s-a folosit pentru protejarea ușilor și ferestrelor neboltite.
Fațada este împărțită în trei registre verticale, delimitate de pilaștri cu capitel. Interiorul Bisericii are aspect de sală, cu înălțime egală, împărțită prin stâlpi cu capitel care sprijină o arcadă. Pe trei laturi ale interiorului se află balcoane. Pictura originală a fost realizată în ulei, de un pictor de la Muntele Athos, dar s-a deteriorat din cauza fumului de lumânări și a fost refăcută în anii 1988-1989 de pictorul Nicolae Radu și sfințită în primul an după Revoluție. Remarcabile sunt patru policandre cu cristale de Murano donate în anul 1962, sfeșnicele din argint aduse de la Constantinopol și multe icoane din secolul al XIX-lea. Una dintre cele mai importante icoane este cea a Sfântului Fanurie, un sfânt foarte iubit de grecii ortodocși. Construcția lăcașului de cult a început în 1862 și s-au încheiat în 1867, după acordul pe care Sultanul Abdul Aziz și l-a dat, la cererea comunității elene și convins de insistența Patriarhului Ecumenic.
Dar acordul sultanului era condiționat, biserica neputând să fie mai înaltă decât orice geamie din oraș și să fie amplasată cât mai departe de cartierul turcesc. Biserica „Metamorphosis” a fost prima biserică ortodoxă a orașului, construită din banii comunității elene, iar la finalul secolului al XIX-lea era locul unde se închinau toți credincioșii ortodocși din oraș, până la ridicarea altor biserici și a viitoarei Catedrale „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, în 1895. Aproximativ până în 1948 slujbele au fost oficiate de preoți greci, după această dată fiind înlocuiți de preoți români, între altele și ca urmare a scăderii numerice a comunității elene. În 1974, comitetul elen care administra Biserica, din motive financiare se pare, a solicitat trecerea acesteia în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române, mai precis al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
