Casa cu Lei
- Monument istoric categoria A; cod LMI: CT -II – m – A -02798;
- A fost construită în 1898 – 1902;
- Str. Dianei 1
A fost înființată de bogatul negustor armean Dicran Emirzian. Patrimoniul arhitectural lăsat de armeni la Constanța este, poate, cel mai impresionant în comparație cu celelalte comunități minoritare. Doar bogații comercianți greci se puteau compara cu negustorii armeni în ceea ce privește clădirile impozante.
Ridicată după planurile arhitectului Ioan D. Berindei, clădirea ce se desfășoară pe două etaje și mansardă a fost ridicată într-un superb stil eclectic, cu tușe ale neorenașterii italiene și cu elemente neoclasice. Talentul și priceperea arhitectului Berindei au făcut ca această superbă clădire să intre în memoria orașului din punct de vedere arhitectonic și să reprezinte o emblemă a zonei peninsulare.
Interesant este că imobilul constănţean al Casei cu Lei are o surată la fel de celebră, în Bucureşti, pe Calea Victoriei, tot o Casă cu Lei, comandată şi locuită de, probabil, cel mai bogat român al tuturor timpurilor, Gheorghe Grigore Cantacuzino.
După capitularea Constanţei şi instalarea administraţiei germane a mareşalului Mackensen, la 22 octombrie 1916, Casa cu Lei a fost rechiziţionată de trupele austro-ungare care şi-au stabilit aici sediul central al Consiliului de Administraţie Imperial pentru Provinciile de Răsărit. A fost şansa clădirii de a fi ferită de devastările obişnuite ale soldaţilor şi ofiţerilor bulgari dar şi voinţa contelui Pal Loniay, administratorul civil al Austro-Ungariei în Dobrogea, de a îşi găsi o reşedinţă somptuoasă.
Imediat după Primul Război Mondial, la începutul anilor 20 ai secolului trecut, Casa cu Lei a devenit sediu de bancă, urmând ca, după reabilitarea din anii 70, să devină restaurant. Anii democrației de după Revoluție nu au fost blânzi nici pentru Casa cu Lei, care astăzi este aruncată în anonimat. Paradoxul face ca această clădire să fie deținută de omul cunoscut drept cel mai important om de afaceri al Constanței și unul dintre cei mai potenți investitori ai României. Ca în cazul multora dintre clădirile de patrimoniu ale Constanței, și Casa cu Lei este lăsată în uitare de către proprietarii bogați.
