Catedrala Arhiepiscopală „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”

Stare generală foarte bună. Este catedrala Arhiepiscopiei Tomisului și funcționează și ca biserică a Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”. Este printre obiectivele des vizitate de turiștii care sosesc la Constanța.
  • Monument istoric A; cod LMI CT-II-m-A-02793; 
  • Catedrala a fost construită între anii 1883-1885/1895, după planurile arhitecților Alexandru Orăscu și Carol Benesch;
  • Este situată în centrul vechi al Constanței, pe Str. Arhiepiscopiei, nr. 25. 

Construcția este ridicată după planurile arhitecților Alexandru Orăscu și Carol Benesch în stil neobizantin, din cărămidă presată și impresionează prin monumentalitatea fațadei și prin turnul înalt de 35 m. Ansamblul arhitectonic, în formă treflată, pune în valoare cele trei turle, armonios integrate în corpul clădirii. Pridvorul este susținut de coloane din marmură cu capiteluri decorate cu elemente vegetale. În interior, de-o parte și de alta, o serie de firide etajate și balcoane laterale deschid calea către cupola centrală și Sfântul Altar. Catapeteasma, ca de altfel și stranele (din stejar sculptat), policandrele, candelabrele, și sfeșnicele au fost executate după planurile lui Ion Mincu la Paris, în atelierele casei André Dorea.

Unele dintre piesele de mobilier, îmbrăcate în foiţa de aur şi pietre sidefate cu icoane emailate şi sculpturi cu motive naţionale, au fost deteriorate în timpul evacuării din Al Doilea Război Mondial. Prima pictură a fost executată în ulei de pictorul George Demetrescu Mirea între anii 1885-1888, în stil realist, mult contestată sub aspect religios şi considerată la acea vreme necorespunzătoare. Pictura a fost refăcută în 1959-1961, în frescă, de către Gheorghe Popescu, de la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, și Niculina Dona- Delavrancea, în stil neobizantin, cu o coloratură românească. Pe lângă elementele iconografiei bisericești tradiționale, noua pictură cuprinde scene şi figuri consemnate de tradiţia creştină, momente istorice legate de viaţă creştină a Dobrogei precum şi martiri creştini din vechile centre ale Scytiei Minor.

Catedrala a fost prima biserică românească din oraş după Războiul de Independenţă din 1877. În 1882, primarul Constanţei, Alexandru Alexandridi, s-a adresat Episcopului Dunării de Jos de la Galaţi şi prefectului de Constanţa pentru a interveni pe lângă autoritățile guvernamentale în vederea începerii lucrărilor, alocând pentru acestea suma de 300.000 de lei. Piatra de temelie a fost pusă la 4 septembrie 1883, în timpul episcopului Iosif Gheorghian al Dunării de Jos, ales mai târziu Mitropolit Primat al Bisericii Ortodoxe Române. În 1885 construcția a fost recepționată, însă doar provizoriu, din cauza picturii nu tocmai conformă cu canoanele bisericești.

Titu Maiorescu, aflat la Ministerul Instrucțiunii Publice, ar fi dorit să ofere lucrarea de pictură lui Nicolae Grigorescu şi Theodor Aman, dar cel ales a fost George Demetrescu Mirea. Ulterior, lui i s-a reproșat că unele dintre figurile feminine pictate pe pereții bisericii seamănă prea mult cu personaje din propriul anturaj. În dispută a intervenit și Take Ionescu, care deținea portofoliul Cultelor și care a constituit o comisie de anchetă, iar pictura a trebuit să fie refăcută.

Prin urmare, sfințirea a avut loc abia la 22 mai 1895. Inițial a fost doar o biserică parohială, iar din 1925 până în 1950 a funcționat drept catedrală a fostei Episcopii a Tomisului. Bombardamentele sovietice din 3 august 1941 au afectat grav altarul, catapeteasma, pictura, care au fost parțial distruse. Între 1946-1950 au fost efectuate lucrări de reconstrucție, iar catedrala a fost resfințită în 1951 de către PF Iustinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, și de PS Chesarie Păunescu, Episcopul Dunării de Jos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.