Geamia Hunkiar

Stare generală relativă. Este un obiectiv turistic al orașului.
  • Monument istoric A; cod LMI CT-II-m-A-02851;
  • A fost construită în perioada 1861-1869;
  • Este situată în centrul vechi al Constanței, pe Bulevardul Tomis, nr. 41. 

Cu o arhitectură în stil maur, geamia este un edificiu simplu, compus dintr-un corp principal de formă de cub, care adăpostește sala de rugăciune. Intrarea este flancată de coloane și un portic din piatră și marmură, iar în partea stângă, pe o placă tot de marmură, se află monograma sultanului Abdul Aziz. Zidurile din piatră, altfel austere, cu grosimi de până la 85 cm, au pe laterale ferestre mari. Acoperișul în patru ape este realizat din olane. Minaretul este sobru, fără lumină naturală, în stil maur, are o înălțime de 24 m, prevăzut cu un cerdac în partea de sus și ridicat din piatră recuperată de la zidurile antice ale Tomisului. 

La interior, mihrab-ul, locul care arată Mecca este îmbrăcat în faianță adusă din Turcia, predominant albastră și inscripționată cu versete din Coran. În fața acestuia se află un covor roșu, lucrat manual și donat de președintele Turciei, Ahmet Necdet Sezer, în anul 2001. De altfel, întreaga podea este acoperită de covoare. În dreapta se află minbar-ul, simbolizând calea spre Allah, locul de unde se rostește rugăciunea. Acesta are forma unui balcon realizat din lemn, de mici dimensiuni și cu un număr impar de trepte. Pereții sunt împodobiți doar cu caligrafii reprezentând versete din Coran. 

Geamia Hunkiar este cel mai vechi edificiu de cult musulman din oraș. Construcția a început în același an cu domnia Sultanul Abdul Aziz, ctitorul lăcașului de cult, în 1861 și a fost dată în folosință în 1869. În vara anului 1941, bombardamentele aviației sovietice au avariat grav geamia. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, primarul Constanței, colonelul N. Oprescu, a cerut chiar demolarea edificiului, pretextând tocmai avarierea lui în timpul bombardamentelor. În mai 1942, chiar solicită demolarea Ministerului Culturii Naționale și Cultelor, iar ministrul Ion Petrovici, înaintează cererea Comisiei Monumentelor Istorice, condusă de istoricul Alexandru Lapedatu, care a respins categoric cererea de demolare, dat fiind că lege prevedea ca monumentele istorice să fie renovate rapid. În timpul regimului comunist, între anii 1956-1958, zidurile, acoperișul și minaretul au fost refăcute, dar fără geamie să fie deschisă și redată rugăciunii. Abia după 1989 a fost redeschisă cultului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.