Mormântul cu papirus
- Monument istoric de categoria A; cod LMI CT-I-m-A-02696
- sec. IV – I a. Chr., Latène
- În spațiul înconjurător al stadionului „Callatis” și în Muzeul de Arheologie „Callatis” din Mangalia.
Mormântul cu papirus a fost descoperit la 18 mai 1959 și a fost predat Institutului de Arheologie din Moscova, al Academiei de Științe a URSS, de către arheologul Radu Vulpe, la 5 iunie 1959.
A fost readus în România, la muzeul din Mangalia, în 2011, la inițiativa directorului de atunci, Sorin Marcel Colesniuc, și a arheologului Ion Pâslaru. Este singurul papirus descoperit pe teritoriul României. Mormântul este compus dintr-un cer din blocuri de piatră, cu diametrul de aproximativ 14 metri.
În centrul cercului de piatră se află o groapă rectangulară, cu dimensiunile 3,90×2,25 metri. La adâncimea de un metru și jumătate, de la nivelul ringului de piatră, a apărut un mormânt construit din blocuri de calcar, lucrate doar pe laturile interioare. Dimensiunile mormântului sunt de 2,05×0,85×0,72 metri.
Pe capacul mormântului, format din trei dale de calcar, au fost găsite resturi de coji de ouă și o coroniță fragmentară din frunze de bronz, alături de bobițe de ceramică prinse pe un cadru de os, toate aurite. În interiorul mormântului se afla un schelet bărbătesc.
Pe craniu a fost găsită o altă coroniță asemănătoare cu cea de pe capac, alături de numeroase boabe de grâu. Între oasele mâinii drepte și peste oasele bazinului au fost descoperite, într-o stare avansată de degradare, fragmentele unui papirus scris în limba greacă.
