Vechi sau nou; gentrificare sau stagnare. Discuțiile din jurul dezvoltării urbane sunt din păcate prea des polarizate: este (se presupune) imposibil să obții ceva nou fără a distruge ceva deja existent. Chiar așa să fie? Trebuie dezvoltarea urbană să șteargă urmele trecutului pentru a crea valoare, atât comercial cât și pentru societate?
Gentrificarea este în prezent un subiect important al dezvoltării urbane; descrie procesul prin care caracterul unui cartier este in mod semnificativ schimbat datorită noilor (adeseori bogate) stabilimente pentru locuit și afaceri, în timp ce populația și afacerile locale sunt forțate să relocheze din cauza chiriilor crescute, clădirilor demolate în favoarea dezvoltărilor noi, sau pur și simplu din cauza așteptărilor schimbate în ce privește ce constituie activități acceptabile. Se poate să existe anumite îmbunătățiri socio-economice, comerciale sau de securitate ca rezultat al gentrificării, dar întotdeauna există și a doua față a monedei care face acest tip de dezvoltare urbană indezirabilă: ce se alege de oamenii care obișnuiau să trăiască aici, clădirile care alcătuiau cartierul și istoria pe care o reprezentau? Toți acești factori care i-au format caracterul și identitatea.
Societatea este constant în schimbare; oamenii se schimbă, afacerile se schimbă, direcția politică și opiniile se schimbă. Dezvoltarea tehnologică se întâmplă mai rapid decât poate ține pasul majoritatea, obiceiurile de cumpărături trec din ce în ce mai mult de la fizic la digital, o amenințare climatică ne dă târcoale, și deodată propriile noastre sentimente de siguranță sau schimbat semnificativ, în timp ce un război neașteptat și crud este în desfășurare pe propriul nostru continent. Ar trebui să nu ne lăsăm orașele să se adapteze, să se schimbe și să se dezvolte ca să țină pasul cu societatea? Ar trebui să demolăm clădiri vechi și ineficiente energetic și să le înlocuim cu cele mai bune pe care le poate oferi tehnologia?
Clădiri vechi, străzi ciudate, ziduri și acoperișuri strâmbe, împreună cu arhitectura anilor trecuți sunt atractive pentru mulți oameni. Nu este ingineria modernă a noilor clădiri care atrage oameni din toată lumea spre Veneția sau Roma, este vorba (evident) despre clădirile vechi și unice și amintirea istoriei pe care ele le reprezintă. Chiar și în orașe mult mai mici și mai anonime, putem vedea aceleași tendințe: partea istorică a orașului tinde să atragă mai mulți oameni.
Distrugerea urbană, în cadrul căreia clădiri de importanță istorică sunt demolate ca rezultat al multor factori, incluzând gentrificarea și schimbările societății. Cu anumite excepții, o zonă urbană de obicei nu e definită de clădiri individuale. Faptul că o singură clădire este schimbată, demolată sau pierdută nu schimbă caracterul cartierului în mod semnificativ. Caracterul unei zone urbane este definit (în mare parte) de suma clădirilor și a oamenilor care le utilizează, astfel fiecare clădire este o parte a unui puzzle complex. Dacă prea multe clădiri sunt pierdute, caracterul acelei zone urbane va fi pierdut sau pe veci schimbat.
Clădirile pot fi restaurate și readuse la măreția lor de altădată, dar pe măsură ce societatea s-a schimb este deseori nerealist să păstrăm totul așa cum obișnuia să fie. Enigma unui „perpetuum mobile” urban; ce compromisuri acceptăm ca urmare a schimbărilor din societate? O clădire poate fi conservată ca o piesă de muzeu (și unele ar trebui să fie) sau prin variate măsuri de modificare și adaptare. Acesta e un subiect foarte controversat, cu multe opinii – din moment ce această modificare poate adesea să fie prea brutală. Există totuși multe exemple bune de clădiri bine restaurate care au primit un scop total nou și diferit, în timp ce mare parte a clădirii a fost menținută și restaurată cu bun gust prin respectarea importanței sale istorice – în timp ce alte părți s-au îndepărtat de la vechile realități. Ca ambasadori ai conservării, nu ar trebui să privim radical, în care cea mai dezirabilă soluție devine cel mai mare inamic al soluției fezabile. Alternativa acestor compromisuri poate deseori fi o clădire cu funcționalitate redusă care rămâne pradă paraginii sau situației de la un anumit moment. Proprietarii, dezvoltatorii și oficialitățile orașelor trebuie să coopereze pentru a obține soluții bune, viabile și sustenabile, uneori compromisuri, când este necesar, rezonabile și acceptabile.
Un pas important pentru conservarea clădirilor istorice este accesul și folosirea informației. Lansarea “Arhivei Monumentelor” este o contribuție foarte importantă în acest scop: răspândirea informației, cunoașterii, a imaginilor și a istoriei orașului și ale acestor clădiri care, fiecare în parte este o piesă importantă a unui puzzle.
Constanța are o istorie lungă și bogată, atingând câteva milenii, imperii și regimuri. Are minorități etnice diverse, fiecare cu propria istorie. Constanța are un potențial imens de a utiliza această legătură istorică pentru a crea valoare comercială și socială și poate cu siguranță să se întoarcă la vechea sa glorie, în timp ce ține pasul cu societatea și schimbările ei. Un oraș istoric trebuie să aibă relevanță în actualitate de dragul oamenilor care trăiesc acolo în prezent. Să sperăm că inițiative precum “Arhiva Monumentelor” pot contribui la realizarea acestui fapt într-o manieră care să valorizeze istoria, fără a șterge legăturile cu trecutul. Inițiative ca aceasta formează piese individuale ale acestui puzzle al speranței pentru o Constanță istorică, înfloritoare și prosperă.
