Povestea mozaicului „Geneze” din Mangalia, cel mai mare din Europa de Est în vremea comunismului, și afrontul artistului la adresa lui Gheorghiu Dej

sursa foto: Maria Necșulescu-Schenk

La Mangalia se află prima construcție monumentală ridicată de regimul comunist pe litoralul Mării Negre, imediat după plecarea trupelor sovietice din România (1958): Casa de Cultură și, pe fațada ei, mozaicul „Geneze”, finalizat în 1960. Lucrarea de artă este importantă pentru dimensiunile ei uriașe, mozaicul fiind cel mai mare din spațiul Europei de Est (al statelor foste comuniste) și printre cele mai întinse de pe continent: are 300 de metri pătrați pe care au fost aplicate peste 3 milioane de piese ceramice și din piatră cu dimensiunea de 2×2 centimetri. 

Pentru realizarea operei, regimul comunist a revalorizat doi dintre cei mai importanți artiști plastici ai secolului al XX-lea din România: Jules Perahim și Mac Constantinescu. „Geneze” este deopotrivă una dintre cele mai importante și mai valoroase opere de for public din România, o realizare artistică de excepție în domeniul ceramicii postbelice în Europa și, în același timp, practic necunoscută publicului larg și turiștilor.

sursa foto: Maria Necșulescu-Schenk

Picturile și gravurile lui Jules Perahim sunt între cele mai importante din curentul modernist avangardist continental, lucrările lui fiind expuse în marile muzee ale Europei și Americii de Nord, la prețuri fabuloase. 

Drept recompensă din partea regimului pentru opera de la Mangalia, lui Perahim i s-a comandat să ilustreze ediția în limba română a volumului jurnalistului american John Reed, dedicat loviturii de stat bolșevice din noiembrie 1917. 

sursa foto: Maria Necșulescu-Schenk

„Biblia” occidentală a martorului ocular al victoriei comunismului era prefațată de V.I.Lenin și editată în zeci de mii de exemplare. Mac Constantinescu activase ca un fidel suporter al regimului politic al  regelui Carol al II-lea, primind între 1938 și 1940 lucrări de for public extrem de generoase și de valoroase, între care și cele 17 frize din aramă ale „Istoriei românilor”, trimise la Expoziția Universală de la New York din 1939. După ce a finalizat fresca de la Mangalia, a primit alte comenzi, între care și statuia „Jucătoarea de tenis”, monument istoric aflat astăzi pe peluza hotelului „Tomis” din Mamaia.

Fresca de la Mangalia este și un simbol al potenței politice și ideologice a liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a comandat lucrări monumentale pentru micul oraș dobrogean de pe litoral. După plecarea trupelor sovietice din România, în vara anului 1958, Dej își alesese aici reședința oficială de vară, construindu-și un ansamblu de vile pe malul mării.

sursa foto: Maria Necșulescu-Schenk

Fresca „Geneze” este o imagine optimistă despre viață, care nu surprinde în nicio piesă simbolurile regimului, cum ar fi secera, ciocanul sau muncitori.

Elementele definitorii ale operei de artă sunt clar repartizate pe fațada imobilului Casei de Cultură din Mangalia: apa, aerul, soarele, pământul și, ca un simbol etern și definitoriu, copilul aflat în mâinile mamei, întreg ansamblul fiind completat de bărci cu pânze, clădiri înalte și vegetație. 

Ocolirea oricărui simbol comunist din partea celor doi artiști a stârnit furia activiștilor de partid, aceștia acuzând desprinderea clară de la realismul socialist și aplicând o anchetă ideologică. În urma acestor acuzații și presiuni, Perahim a fost nevoit să emigreze în Israel, în timp ce Constantinescu a continuat să lucreze sub stricta supraveghere a regimului dictatorial.  

Author

Search